O casa , o amintire, un vis...

Si sa citam ziarul ... Se pare ca inca odata manelistii arata cat pretuiesc ei istoria, trecutul si frumusetea unei case vechi. De am scapa macar de toti odata, asa prin demolari, eu insami as desface peretii caramida cu caramida. Iar din casa aceasta a amintirilor mele, raman doar poze si imagini in minte si suflet...

<< Conducerea Primăriei Petroşani a somat familia cunoscutului interpret de manele Nicolae Guţă să demoleze imobilul pe care îl deţine pe bulevardul 1 Decembrie 1918 din municipiu. Aceasta pentru că vila, fost sediu al Ocolului silvic Petroşani, se află într-o stare avansată de degradare.

Lucian Dragomir, şef al Serviciului de Administrare a Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Petroşani, a declarat că familia lui Nicolae Guţă a fost înştiinţată să demoleze imobilul pe care îl deţine în municipiul Petroşani, fost sediu al Ocolului Silvic, din cauza stării avansate de degradare în care a ajuns imobilul în ultimii ani.

Familia manelistului a început organizarea şantierului, iar în locul clădirii, a precizat Dragomir, ar urma să construiască o altă vilă cu pereţi din sticlă, "care se va încadra în peisajul modern al centrului oraşului".>>

Petrosani in imagini...

Stema Orasului

Stema oraşului în perioada interbelică

Petrosani stema actuala

Istoria Petrosani-ului

Istoria oraşului Petroşani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros, pot fi consideraţi primii locuitori ai acestui ţinut.

Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroşeni”.

Prima menţiune a Petroşanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient şi se întoarce din Turcia prin ţările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” aminteşte şi de Petroşani.

În 1720, din documentele cartografice ale unui austriac aflăm că întreaga depresinune Valea Jiului era intens populată cu gospodării risipite pretutindeni de-a lungul ulucului intracarpatic, părând forma unui sat de la un capăt la altul. Era o risipire generală de sălaşe şi grupuri de case, ce formau nucleele unor sate care ulterior au devenit localităţile binecunoscute astăzi.

La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroşani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupaţia de bază a populaţiei era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafaţă ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroşani şi Petrila iar în 1845, apar migraţii masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar şi din restul Transilavaniei. Declarat oraş în 1930.

Localnici din Petroşani la 1906

Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia ferată şi la construcţia gării Petroşani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200 de monede,tetradrahme barbare, de imitaţie, după monedele macedonene emise de Filip al II-lea, alături de o serie de materiale arheologice aparţinând începutului epocii fierului. Potrivit unei cronologii recente, tezaurul descoperit la Petroşani se încadrează în grupa imitaţiilor servile după prototip, şi se datează în secolul III înainte de Hristos.

Petroşani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu în judeţul Hunedoara, România. Are o populaţie de 45.447 locuitori şi este situat la 100 km în sud faţă de reşedinţa judeţului, Deva, şi 370 km de Bucureşti, la o altitudine de 615–620 m.

Petroşani este municipiul principal din Valea Jiului. Aici se află sediul Companiei Naţionale a Huilei, care cuprinde mai multe exploatări miniere. Oraşul este legat de Oltenia prin calea ferată şi şoseaua Livezeni–Bumbeşti.

Evoluţia demografică la recensăminte:

Conform recensământului din 2002 trăiesc în Petroşani 40.407 români, 3.815 maghiari, 528 ţigani, 275 germani, 25 evrei, 22 italieni, 19 slovaci, 17 ucraineni, 16 polonezi, 12 cehi, precum şi 59 persoane care aparţin altor etnii.